Trairi de contrabanda 2011
Sa fie vorba de un nou inceput sau poate ma zbat din nou in acelasi sfarsit?
Am vrut sa pot. Si am vrut sa pot cu el. Pentru ca e atat de copil si miroase a incocenta. Pentru ca miroase frumos si tentant. Pentru ca ne tineam de mana.
Mi se pare ca a incept atat de frumos, ca un joc, ca o iarba ce creste proaspata desi e iarna afara, facandu-ma sa uit iarna de afara. Ne tineam de mana. Atat. Inocent. Un acord mut si mutual ca prin asta se defineste ce e intre noi. Prin doua maini.
Am senzatia ca am sarit atatea etape, ca am pierdut atata inocenta. Ca m-am renegat si ca m-am improscat cu noroi. Ca mi-am jigarit sufletul cu trairi de contrabanda. Am vrut sa trisez dragostea. Am vrut sa sar etape si am vrut sa simt ca apartin de cineva. Am vrut sa ma vad independenta si am vrut sa ma grabesc sa fiu sanatoasa. Sa traiesc sanatos. Sa iubesc sanatos. Sa iubesc.
Si uite-ma dorindu-mi sa fug, bolnava de plecare…
Am senzatia ca nu mai exista nimic inocent in lume, ca nu mai exista inceputuri. Ca nu mai exista naivitatea aia pe care o ai numai langa el, cand i-ai crede orice si i-ai da orice si i-ai ierta orice.
Suntem impreuna de 3 luni de zile. Dupa 2 i-am spus ca il iubesc. Si mi s-a parut prea devreme. In conditiile in care am spus-o si dupa 2 si dupa 3 saptamani. Si a fost exact la timp. Normal ca este prea devreme cand el nu m`a castigat niciodata. Cand nu m-a cucerit si nu m-a sedus si nu a luptat si nu mi-a invins temerile. Nu m-a castigat niciodata. Nu a fost my knight in shiny armour, cel care risca tot si toate si care ar face orice pentru mine.
