“Te rog pe tine, umbra, sa redevii fiinta.”
Mia
“Cel mai trist lucru din lume este sa nu mai poti vibra la sunetul unei voci pentru care ti-ai fi dat viata.”
Singur si invins pe acelasi drum. Asa m-am intors de fiecare data si asa ma intorc si acum. Dar de data asta altfel. Sa fie oare altfel? Nu tot caut in tine ceva? Dar ce, cand tu nu mai esti? Este ca si cum as fi renuntat la o icoana, un obiect de cult, e ca si cum nemainchinandu-ma la tine nu mai stiu ce alta credinta sa caut.
Ma uit la tine cum stai in fata mea si razi, zambesti frumos, la fel ca atunci, dar esti numai un om. Te ascult cum spui aceleasi aberatii dar sufletul meu nu mai tresare si citesc in ele nesiguranta, nevoie de atentie, dorinta de a frapa. La fiecare replica, simti nevoia sa raspunzi ceva mai puternic, mai socant, ceva care daca nu atrage atentia, macar sa produca o impresie, macar sa raneasca. Macar sa atinga. Si acum citesc in tine tot ce nu am stiut sa vad cand te vedeam pe Tine. Acum te vad dincolo de tine. Cand stralucesc esti indiferent, pentru ca numai asa poti sa nu stralucesti. Raspunzi la insuficient pentru egoul tau cu indiferenta. Ca si cum nici n-ai vrea sa fie suficient. Ca si cum asta ai cere de fapt.
E crunt sa te vad numai un om.
“Ma bucur sa vad ca in sfarsit poti fi cu S. fara nicio retinere si ca e implinita relatia voastra” spus din senin, intr-o discutie despre fornetti. “Eu plec la munte cu gagica”. Da, cum e sa te lupti tu pentru atentie? Cum e sa scoti din senin lucruri ce te macina, cum e sa fii descoperit?
Si atunci de ce te caut? Este posibil ca toata linistea mea, impacarea mea cu mine sa vina dar odata cu ea sa nu dispari tu? Poate ca am nevoie sa te mai vad inca, sa te mai simt inca, sa trag din tine ca dintr-o tigara. Dependenta ramane mult timp dupa ce nu mai simti nicio satisfactie.
Inca mai esti o parte din mine, amintindu-mi ca eram fericita candva doar stiind ca ma ai tu, cu mult dupa ce am stiut ca eu nu te-am avut niciodata.
“Singura mea satisfactie reala sunt dezamagirile mele, asta înseamna ca am avut iluzii foarte mari.”
