“Şi-ai să mă uiţi că prea departe Şi prea pentru mult timp porneşti! – Şi-am să te uit – Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.”
M-ai uitat. Era de asteptat, insa nu m-am asteptat nicio secunda ca va fi atat de repede. La fel cum nu am crezut nicio secunda ca nu se va ajunge si aici candva. Dar acum? Dar deja?
Nu ti-ai mai pus de mult mana pe piciorul meu si nu m-ai mai tinut de mult in brate cand te-ai trezit, nu ti-am mai purtat camasa seara cand m-am strecurat in pat langa tine sa ma incalzesc si nu mi-ai mai vazut fata de dimineata… Iar vocea ta a si uitat deja cum ma alinta, ochii tai au si uitat deja cum ma privesc whiskey-ul tau nu se mai simte singur iar patul tau a redevenit incapator. Vocea ta nu mai stie sa imi spuna “Te iubesc” si a uitat cum suna pana si “Mi-e dor de tine”.
Dar eu? Eu sunt aici.
Mai stii cum te priveam incruntata dimineata? Mai stii cum tineam mortis la ultima tigara inainte de culcare? Mai stii cum trebuia sa iti ating macar un deget cand mergeam seara la culcare? Mai stii cum ma trezeai in fiecare dimineata? Mai stii cum sunt?
Distanta creaza distante, dar parca prea devreme s-au creat. Ai si uitat cum imi beam ginul inconjurata de 1000 de oameni, dar cum te luam de fiecare data de mana seara la plecare, cum te luam de mana sa plecam nuai amandoi, sa ne rupem de tot si sa ne cufundam in 50 de metrii patrati, doar unul in celalalt.
Ai si uitat cum sunt a ta. Cum eram a ta.
Inchide ochii si lasa toata distanta sa curga. Las-o sa se topeasca. Sunt acolo. Sunt acolo si fumez dintr-o tigara. Sunt acolo si refuz sa ies sa ma plimb in natura. Sunt acolo, cu capul pe umarul tau. Sunt acolo, cu picioarele catarate pe scaun. Doar inchide ochii si uita sa uiti. Uita ca m-ai uitat.
Solitary Thoughts a zis,
decembrie 4, 2010 la 2:13 am
cum dau de tine???