Suntem bolnavi de plecare.
Este timpul de plecare. Din nou.
Ma uit la tine si ma uit la noi si dupa un an, suntem mai rau decat la inceput. Este timpul de plecare.
In dreapta`mi stau tigarile si in stanga imi sta scrumiera deja obosita. M`ai obosit. Ne`am obosit. Ne`am jucat prea mult si dupa o vreme ne`am jucat prea serios. Ne`am pariat sentimentele. Ne`am pariat pe noi. Si uite`ne, dupa 4 luni, bolnavi de plecare.
“Am sa te iert, e vechi pacatul si nu esti prima vinovata”
Am fugit mereu de sfarsit si m`ma aruncat intr`un nou inceput, doar pentru a nu fi nevoita sa infrunt ceva ce nu mai e acolo. Am inlocuit mereu. Am incercat sa Te inlocuiesc. Dar e tarziu acum. Dormi in acelasi pat cu mine, dar nu mai sunt de mult a ta si nu mai esti de si mai mult al meu. Si uite`l… sfarsitul venind dupa mai mult de 2 ani. Si uite`ma pe mine aruncandu`ma cu repeziciune in altceva, in altcineva, poate in mine de data asta.
Si totusi…cel mai rau lucru din lume e sa ramai pe loc. Poate de aia prefer sa fiu eu cea care pleaca.
Si uite`ma! Uita`te bine la mine! Uita`te atat de bine incat sa ma tii minte. De data asta am plecat cu adevarat. Am plecat cu avionul. Am plecat cu tine, dar sunt atat de departe… nu mai sunt departe in kilometrii, ci sunt departe in mile. Atat sunt de departe.
M`ai avut asa cum m`ai vrut si am sfarsit prin a te avea asa cum nu te`am vrut. Asa cum nu mai sunt. M`ai avut doar pentru tine. Dar e timpul, prietene, e timpul… e timpul de plecare…
“Un cantec trist, ce`l canta ades pescarii ce pleaca`n larg si nu se mai intorc”
Solitary Thoughts a zis,
septembrie 30, 2010 la 12:53 am
si eu ma imbolnavesc daca nu te intorci. eu.